Mecanisme complexe

Tot ce e in juru' nostru este un mecanism. Omu' e un mecanism, masinile sunt mecanisme, viata e un mecanism.

Filozofie pura!

Da' ce se intampla cand, dintr-o data, mecanismul face o greseala?

Sa vedem...

1. Astazi imi facusem planurile legate sa fac o mie de drumuri intre orele 8.30 - 14.30. Dupa ce reusesc sa scap de jumatate din sarcini, sun la o persoana la care trebuia sa ma duc. GRESEALA: persoana imi zice sa nu mai trec pe la ea. Mecanismul se strica, planurile mi se dau peste cap, ajung la facultate mai devreme si ma plictisesc.

2. Pentru ca eram pe maxima fuga, trebuia sa profit de fiecare moment. Ies de la metrou de la eroilor, traversez catre statia de autobuz si observ, fericit, un 137 care venea catre statie. Fug sa il prind, fac slalom printre oamenii prosti, care se baga, parca, intentionat in calea ta cand te grabesti si reusesc sa il ajung din urma. GRESEALA: abonamentul pe RATB imi expirase, si nu o data am observat ca domnii controlori chiar isi fac treaba cand te astepti mai putin. Mecanismul se strica, cumpar bilete de banii pe care-i aveam, intarzii si pierd jumatate de ora asteptand al autobuz.

3. Ma hotarasc sa ma duc la cazino sa joc 10 lei pentru a vedea cum se mai petrec lucrurile. Analizez situatia, mi se pare ok, asa ca intru la joc. Nu jucam de dragul profitului cat de dragul senzatiei. Joc un pic, mai joc un pic, mai joc un pic, ajung la 19,9 lei. GRESEALA: ma gandesc ca m-as face de rusine daca as scoate fix la 19,9 lei, asa ca ma hotarasc sa continui sa joc, macar pana ajung la 30 de lei. GRESEALA 2: incep sa joc fara nicio logica, invingandu-ma singur si pierzand 10 lei (nici nu m-am distrat).

4. Imi pun in cap sa vin acasa, dupa o zi grea, si sa ma apuc sa mai fac niste treburi minore, relaxandu-ma in asteptarea zilei de maine. Ma indrept spre casa, ma gandesc ce trebuie sa fac, in ce ordine, pana ce primesc un telefon. Sunt intrebat daca mai raman pe afara. GRESEALA: accept sa raman. Chiar daca mi-a facut placere enorma sa mai stau la aer cu doi prieteni buni, acest lucru mi-a dat total peste cap programul. GRESEALA 2: ma gandesc ca, macar acum, merit si eu o pauza de la atata rigurozitate. GRESEALA 3: imi dau seama ca, desi nu am dreptate, ar trebui sa ma mai odihnesc.

5. Intru in casa, ma schimb, ma acomodez cu mediul (adica, gen, ma fac comod), ma asez la birou, intru pe net pe unde trebuie si, in final, decid sa scriu pe blog. GRESEALA: este ora 23:44, ora cam tarzie pentru a face asta. GRESEALA 2: nu conteaza, eu scriu oricum. GRESEALA 3: postu' asta, care sigur nu prea are nicio logica.

Concluzia? Si o chestie mica iti poate distruge serii intregi de planuri.

Si, apropo de mecanisme: