Zbati joc

Nu-i greu, in tara asta, sa-ti bati joc de oameni. Chiar nu-i greu deloc.

Mergi pe strada, vine cersetoru' la tine, il lasi sa-si zica poezia si, la final, bagi mana in buzunar. Scoti, insa, telefonu' si te faci ca raspunzi. Chiar nu-i greu.

Nici cand vine vanzatoru' color la tine pe strada si incearca sa-ti bage pe gat un parfum original la super ocazie nu e greu sa isi bata joc de tine. Totusi, el iti vinde apa din Turcia.

Bine, ca a-ti bate joc este, de fapt, o arta ne-o demonstreaza diversi insi cu putere de decizie in viata noastra, da' nu vreau sa intru in detalii politice, etnice, religioase sau de alta natura.

Nu ma refer nici la caterinca minima pe care o fac doi colegi de munca intre ei, in orele de lucru, din cauza ca se plictisesc sau ca vor sa se binedispuna.

Eu ma refer strict la adevarata bataie de joc, la reala caterinca romaneasca. La cea care vine de la trei insi catre o mie de insi, la omu' care se suie la pupitru si face glume, la cainele care mananca trei sute de pisici.

La ala care a racordat teava de canalizare a vilelor la teava de apa potabila din Popesti Leordeni. La cel care, sa-mi fie scuzata indrazneala, s-a cacat in apa lor.

1 Aprilie e mic copil...

Nu mai comentez. Sursa o gasiti aici.