Nunta (b)anului

Pentru ca tot a fost un mare *hype* in timpu' acestor zile cu privire la nunta Printului William cu Kate Middleton si avand in vedere ca pe mine nu m-a interesat foarte tare, am decis sa iau atitudine.

Faptu' ca o lume intreaga se uita la o nunta simpla, dar cu implicatii politice, ma face sa ma intreb: ce dracu' are toata lumea?

Da, e frumos, e o nunta ca-n povesti, avand in vedere ca se casatoreste un print cu o femeie. Da' nu cumva faptu' ca asta e "nunta anului" a fost insuflat sugerat de catre presa? Adica, ei tot zicand "nunta anului", nu cumva s-a creat o senzatie subconstienta ca asta e adevaru'?

Si, pana la urma, de ce s-a uitat lumea la nunta asta?

Faptu' ca 400 de televiziuni, radio-uri si site-uri din lume au facut reclama pe baza acestui grandios eveniment nu reflecta decat foamea de rating si de bani, din care o parte au ajuns chiar la, cine credeti?, familia regala.

Adevaru' e, fara sa mananc cacat, ca e o nunta ca-n vise, pentru ca-si permit. E adevarat si ca lumea are un deja-vu, dupa nunta lui Charles cu Diana, si poate ca si asta ii innebuneste pe oameni. Da' cata lume se gandeste, cu adevarat, la culisele nuntii?

La adevaratele motive pentru care s-au casatorit si a fost asa mare tam-tam (in afara de bani)?
La cine sunt, cu adevarat, cele doua personaje care se casatoresc (in afara de titulatura de print a lui William si de fata simpla a lui Kate?)

Varianta mea e asta: William, presat de imaginea de copil rasfatat si ajuns la varsta de 28 de ani, dar cu o prietena draguta, este fortat de imaginea familiei regale sa se schimbe in fata oamenilor. Acum, casatorit, e un familist, iar in cazu' in care batrana (God save the Queen!) sau ta-su' moare, iar el preia regatul Marei Britanii, sa nu fie contestat, cel putin din cauza imaginii, de popor.

Bine, ca eu sunt un muritor care chiar nu stie ce e adevarat si ca astea-s doar pareri personale e alta mancare de peste.

E o lume superficiala, parca asta-i problema. Dintre solutiile a 1000 de tragedii si o iluzie de un minut, alegem iluzia. Parca e frumos sa ne mintim asa.

Ce Twilight ma?

M-a reatins asa, parca, o pofta de cinefilie, cum n-am mai simtit din octombrie 2010 incoace (asa ma apuca, de vreo doua ori pe an). Asa ca m-am apucat sa descarc filme.

Pardon, m-am apucat sa caut filme.

Si, ma rog, dupa multe intrebari puse am primit la fel de multe raspunsuri. Din 'spe mii de filme care apar zilnic, nu prea se gasesc de calitate superioara, calitatea intai, cum ar zice unii. Numa' porcarii, in mare parte.

Sau, ma rog, care nu sunt pe gustu' meu.

Ziceam sa ma uit la movieplex pe program. Pe acolo cateva comedii, care, logic, inca n-au aparut pe net (sau au aparut filmate cu VGA) si cateva porcarii.

Red Riding Hood - ce-o fi ma asta? Hai sa vedem traileru'.

Bun, bun, bun..."From the producers of Twilight".

Ce Twilight ma? Eu vreau sa ma uit la filme!!!

Bun, ideea nu-i ca vreau sa jignesc gusturile cuiva, ci ca vreau sa fac distinctia intre un film si un mai putin film, daca-mi permiteti. Oricum, mi s-a recomandat si Mrs. Doubtfire, care e misto, da' care e vechi saracu' si pe care l-am mai vazut de patru sute de ori (pe numarate).

Spre surpriza mea, Kill the Irishman a meritat o ora si 45 de minute. Merita si mai mult, da' ca orice film bun, a trebuit sa se termine. E in nota lu' Public Enemies, Goodfellas sau Casino, ceea ce mie-mi place.

Bun, ideea-i urmatoarea: Romanii au Talent s-a terminat (Traiasca Tutu!), El Clasico e doar o data pe saptamana, iar filmele de la movieplex ma satisfac in proportie de 16,426% (numar exact).

Orice recomandare de film bun este binevenita. Cel care imi va recomanda ceva deosebit va primi o strangere calduroasa de mana, insotita de un "multumesc" tandru.

Sau mai bine lasam "tandru" la o parte...

Ziua de Paste

Nu stiu cum e la toata lumea, da' stiu cum a fost la mine. Ziua de Paste, ca si ziua de Craciun, parca n-o sa-si piarda niciodata aura aia deosebita, care ma face sa ma simt altfel, fata de restu' zilelor. Nu stiu sa zic de ce.

Toti cei cu care am vorbit au zis ca pleaca, fie la tara, fie nu stiu unde, fie ca petrec in familie. Pastele-i in familie, oricat te-ai plictisi de obicei in formula asta, ceva special. Nu pot sa inteleg.

Poate faptu' ca se strang o groaza de persoane, ca-n "Viata cu Louie", pe care fie nu le cunosti, fie nu le suporti, la masa, care fac diverse glume care nu-ti plac.

Sau poate faptu' ca se pune masa, cu tot felu' de preparate, ca la un moment dat nu te mai poti ridica, de cat de mult ai mancat si-ai baut.

Sau poate ca se intalnesc, dupa mult timp, doua rude care fac mult zgomot, fie ca glumesc, ca rad sau ca tipa una la alta, ca nu e numa soare de Paste.

Nu am idee care-i faza, stiu doar ca astazi le-am trait pe toate acestea si, totusi, a fost deosebit. Bine, iepurasu', saracu', n-a mai venit, fie ca l-o fi atins criza, fie ca l-o fi prins Mircea Dinescu.

Oricum, cu intarzierea de rigoare (fiindca nu am obiceiul sa dau mesaje sau sa sun), va urez un Paste Fericit. De fapt, cum e cam foarte tarziu, va urez tot ce va doriti si numai bine.

Multumesc c-ati fost aici, chiar si ieri, azi sau maine, cand e sarbatoare. Poate ca asta-i iepurasu' meu.

Sau poate o sa primesc o chitara...

Zbati joc

Nu-i greu, in tara asta, sa-ti bati joc de oameni. Chiar nu-i greu deloc.

Mergi pe strada, vine cersetoru' la tine, il lasi sa-si zica poezia si, la final, bagi mana in buzunar. Scoti, insa, telefonu' si te faci ca raspunzi. Chiar nu-i greu.

Nici cand vine vanzatoru' color la tine pe strada si incearca sa-ti bage pe gat un parfum original la super ocazie nu e greu sa isi bata joc de tine. Totusi, el iti vinde apa din Turcia.

Bine, ca a-ti bate joc este, de fapt, o arta ne-o demonstreaza diversi insi cu putere de decizie in viata noastra, da' nu vreau sa intru in detalii politice, etnice, religioase sau de alta natura.

Nu ma refer nici la caterinca minima pe care o fac doi colegi de munca intre ei, in orele de lucru, din cauza ca se plictisesc sau ca vor sa se binedispuna.

Eu ma refer strict la adevarata bataie de joc, la reala caterinca romaneasca. La cea care vine de la trei insi catre o mie de insi, la omu' care se suie la pupitru si face glume, la cainele care mananca trei sute de pisici.

La ala care a racordat teava de canalizare a vilelor la teava de apa potabila din Popesti Leordeni. La cel care, sa-mi fie scuzata indrazneala, s-a cacat in apa lor.

1 Aprilie e mic copil...

Nu mai comentez. Sursa o gasiti aici.

E bizar

E Saptamana Mare si vine Pastele, asa ca vreau sa va urez, pentru inceput, Un Paste cat mai calduros si fericit!

Da' nu asta e problema mea. Problema mea e urmatoarea: ce e Biserica?

Biserica, drept definitie, reprezinta mijlocitorii dintre muritori si Dumnezeu. Te duci la preot sa te spovedeasca, iar Dumnezeu ii da puterea sa te ierte de pacate. Te duci sa pui un acatist, iar parintele ii comunica cerintele tale Domnului.

Si totusi, ceva nu e in regula.

Se stie ca inca de la Marea Schisma, biserica a detinut putere, averi si terenuri de mare importanta, pe intreg parcursul istoriei. Totusi, vorbim de inchizitie, de cruciade, et cetera.

Toate bune si frumoase, pana la un anumit detaliu: daca biserica este reprezentanta Domnului pe pamant, de ce nu Ii respecta legile?

Cazul 1: te duci la biserica sa pui un acatist, dar nu ai bani. Preotul ti-l primeste?
Cazul 2: esti in trafic, iar in dreapta vezi un preot intr-un BMW nou. Banii nu erau ochiu' diavolului?
Cazul 3: Exista mii de oameni fara de casa, fara de adapost, mai bine spus, fara de mancare. Biserica n-are terenuri?

Acum, poate ca nu inteleg eu cum se petrec lucrurile pe planeta asta, fiindca am inteles ca inca as fi naiv si prea critic. Dar, gandind logic, concluzia mea nu cred ca mai pare atat de absurda.

Si anume, poate ca biserica nu mai reprezinta vocea lui Dumnezeu pe pamant, ci doar se foloseste de imaginea Lui pentru a profita de diversi oameni bine intentionati(sau fraieri, depinde de caz).

Iar daca o fi sa ma loveasca meteoritul la metrou, macar stiu ca a fost pe merit...

Clasic

Chiar daca multi spun ca astia tineri nu mai stiu sa aprecieze ce-i cu adevarat frumos si ca muzica adevarata a murit la inceputul anilor '80, eu nu sunt de acord.

Eu, de exemplu, de la o vreme am inceput sa ascult muzica de tip clasic (pentru a evita cacofonia). Mesajul exprimat este foarte puternic, tonalitatile si instrumentele sunt exceptionale, iar muzica, in sine, este completa si desavarsita.

Oricum, va las cateva "bucati" ca sa va desavarsiti si voi. Sa stiti ca nu tot ce-i clasic e plictisitor.

Banii...ce-aduc?

De bani se leaga totul. Aproape totul. Destul de multe...

Si asta e pacat. E pacat ca, inca de la inceputuri, omul a fost sclavul lucrurilor. Razboaie pentru teren, razboaie pentru mancare, razboaie pentru petrol.

Razboaie pentru bani.

In ziua de astazi, banii chiar conduc tot. Da' munca nu ne place. Vorba unui fost coleg, daca am putea, am face toti scoala de musafiri, ca banii ne plac, dar munca nu.

De aici si dovada: cazinourile sunt pline, la loto premiul creste cu sutele de mii de euro, la bingo urnele dau pe-afara, iar jocurile de genu' Castigi in 60 de secunde au concurenti.

De fapt, chiar de la emisiunea asta se trage postu' actual. Un baiat pierde la o proba si isi pune mainile in cap. Pentru 5.000 de lei. Ai lui sanatosi, el sanatos, gagica-sa sanatoasa.

Dan Negru mareste dramatismu': "Cum Alex sa pierzi la ultimul pahar?". Ceva de genu' "Cum sa te sinucizi?" sau "Cum sa-ti vinzi copiii pentru trei borcane de zacusca?".

Cum? Uite simplu. Pierzi la cazino, asta e. Pierzi la jocuri, asta e. Pierzi bani in afaceri, asta e.

Nu uita, exista doar doua lucruri pe care banii nu le cumpara: sanatatea si dragostea. Iar fara astea, poti sa ai cati bani vrei.

Paradoxu' romanesc

Sesizezi, in fiecare zi, tot felu' de uscaturi in marea padure romaneasca: nebuni, tampiti, nesimtiti si cate un batran care se ia de tine ca nu il lasi sa se inghesuie langa tine in autobuz. E, na, asta e tara mea.

Da paradoxu' e ca se poate si altfel. Exista si oameni care stiu sa zica multumesc, care stiu sa faca umor fin, care sa nu includa cate un cuvant vulgar la fiecare poanta si care, totusi, sa fie ceva amuzant.

Desigur, mare parte din ce zice se leaga de politica, da' asta prinde in Romania, iar el o face bine. E concurentu' perfect pentru Divertis, dar pe langa ca face bani din asta, nu este tipul de vedeta pe care o vezi in tabloide si alte cacaturi de genu'.

Il vezi in rolul unui roman insipid si dezamagit la emisiunea lui, care pare sa aiba succes, desi se difuzeaza intr-un moment destul de liber al saptamanii, in care oamenii fie dorm, fie sunt plecati, si in niciun caz nu se uita la televizor.

De cand cu Romanii au Talent, l-am redescoperit. De fapt, l-am descoperit. E romanu' model, bun prin traditie, elegant prin exceptie si modest pana la capat.

E Andi Moisescu!

Vorbim si noi singuri, nu?

Pai ce dracu', daca tot pot s-o fac, de ce sa ma abtin?

Cel mai bun loc in care sa canti manele: in sicriu, la 2 metri sub pamant
Cel mai tare mod de a conduce: in NFS, ca au si Porsche
Cel mai urat stil de a te imbraca: trening + pantofi = love
Cea mai frumoasa fata din lume: Mariah Carey cand avea doar doua cifre pe cantar
Cei mai tari ani din viata unui om: toti
Cel mai urat om vazut vreodata: ori Mihai Petre, ori Cocosatu' de la Notre Dame
Cele mai bune motive sa nu canti in metrou: nu ai voce, nu canti bine, nu e bun cantecu'
Cea mai proasta fiinta din lume: elefantul (daca aveam marimea lor, cuceream lumea!)
Cea mai proasta meserie: pupincurist
Cel mai urat moment al unei vacante: prima zi de munca
Cea mai slaba lumina din tot Bucurestiu': speranta
Cel mai scund om din lume: wikipedia (nu le stiu chiar pe toate)
Cel mai scund om calcat pe cap de un marinar: Elena Udrea (cand e sub birou)
Cel credincios satanist: Gigi
Cea mai mare pierdere de timp: fotbalu' romanesc
Cel mai bun fotbal: Budyonkor FC
Cel mai scump produs inutil: Cartea "Ce stiu barbatii despre femei"


Ba chiar, fiindca altele nu mi-au venit in cap, puteti sa va autoinvitati la comentarii cu intrebari si raspunsuri noi.

Vorba aia: Nimic nu se strica, doar se reconfigureaza.

Cu fite sau fara?

Mergeam prin AFI si, cum era plin, parca simteam (REPET) simteam fitele in aer.

Si la ce m-a dus gandu'? La o reclama. La reclama de la Alfers.

Aia cu "napolitane anti-fite", cu "bine ca te-ai dus la solar cu o luna inainte sa mergi la mare" etc.

Bine, de obicei nu vorbesc de chestii d-astea pe blog, ca nu-mi place sa fac reclama gratis, da' reclamele lor chiar mi-au placut. Si acuma au un concurs.

Ideea care m-a mirat a fost ca m-am gandit la fite si dupa aia am ajuns direct la reclamele lor. Al dreacu' marketing.

Concursul aici.

Istoria se repeta...

Am trait sa fiu martor la o scena cum nu credeam ca-mi va fi dat sa vad. In viata mea, s-au petrecut multe lucruri (eclipsa de soare din '97 sau cat o fi fost, mineriadele etc, calificarea Romaniei la Euro 2008 etc.).

Oricum, ieri am reusit sa mai am o premiera. Eu stiam ca dinozaurii disparusera si ca singurele lor ramasite sunt la Antipa. Stiam ca ce este clasic are un pret de cel putin 7 cifre, fara zecimale, ca ce este frumos si vechi trebuie restaurat, ca ce nu este restaurat pare a fi in paragina.

Am vazut ca si batranii pot scoate zgomote bune, dar si ca pot auzi bine. Am vazut ca poti sa apesi butoane vechi mai bine, uneori, decat butoane noi. Am vazut ca istoria se repeta, ca Mircea cel Batran si Stefan cel Mare nu au renascut, dar sigur si-au trimis niste supusi apropiati sa aiba grija de noi in vremurile astea grele.

Nici Prigoana nu are bani, nici Trump nu are ganduri cata bucurie am avut eu cand am trait aceasta scena, istorica de altfel. Ziarele nu au vrut s-o recunoasca.

Deci, intr-o lume in care peste tot domina non-valorile, in care ce e vechi e scump si in care ce e vintage, dar nereparat, e aruncat, eu am trait sa o vad:



Un om viu cu un Nokia 3310. EPIC!!!