Greva curajului!

Am citit post-ul lui Stefan, trebuie sa recunosc, si mi-am intarit impresia ca profesorii n-au coloana vertebrala.

In fine, dupa toata harababura ca "Uite greva, nu e greva" constat ca nu profesorii au luat pauza de la viata, ci curajul.

Ca oricare alt bugetar nemultumit de statutul sau, Curajul a decis sa ia o pauza pentru ca nu tine nimeni cont de el, nimeni nu-l baga in seama, ci, in detrimentul sau, este preferata Doamna Frica si Domnul Resemnare.

Metaforic vorbind, vreau sa exprim ideea ca dascalii mult iubiti au decis sa faca ce le-a zis o femeie ajunsa pe un scaun mai inalt, si anume sa ii stearga cu totii pantofii luati din strainatate pana cand ea va zice "pas".

Scarba. Asta imi inspira. N-au curaj sa ceara ce-i al lor, se multumesc cu ce au, din cate spun ei, prea putin pentru "zecile de mii de neuroni consumati ca profesor"(G.E.).

Problema natiunii: lipsa curajului. Si totusi, cand ai astfel de exemple, cum sa ai un altfel de viitor?

Latura social-politica: Guvernul Boc-Bugetarii 3-0.

Concluzia: la placinte inainte, la razboi inapoi!