Cugetare de noapte

M-am apucat sa-mi scriu cartea. De mult o planuiam. Inca ma chinui la inceput (primele 3-5 pagini). Si acum esentialul:

Vestile circula repede. Barfa si mai si. Povestesti ceva cuiva de incredere, iar peste 10 minute esti intrebat despre acel ceva. Peretii au urechi.

In limba macedoneana probabil ca n-ai intelege ce ti se spune, tu fiind roman, si ai tine un secret perfect. Altfel, poate te mai scapi. Ti se intampla.

Nu vreau sa aberez in vid. Nu asta imi doresc.

Prietenii sunt lucrurile fara de care viata ar fi trista. Am trait asta pe pielea mea. Nici dragostea nu-ti ofera placerea pe care ti-o ofera prietenii. Eu tin sa le multumesc tuturor prietenilor mei (prieten=persoana care ti-e aproape si la bine si la greu) pentru ca mi-au demonstrat ca sunt de calitate.

Nu suport prefacatoria. Adevarul ocolit este egal cu minciuna adesea, iar asta nu face bine nimanui.

Iubiti-va prietenii, fie baieti sau fete, nu e gay indemnu'. Eu am rugat prieteni la 11 noaptea sa coboare in pijama sa-mi imprumute 30 de mii, am rugat prieteni sa ma ajute sa copiez, am rugat multe. Dar un prieten adevarat nu iti da doar ceea ce vrei, ci tine departe de tine ceea ce nu vrei.

Sunt dezamagit. Poate ca fac eu pe sfantu', da' un lucru stiu sigur: prietenii mei imi sunt la suflet si n-as putea sa-i ranesc. Poate ca invers...