La rugamintile unei prietene, am decis sa scriu o varianta inedita a romanului "Padurea Spanzuratilor" de Liviu Rebreanu.
Nu stiu ce-a iesit. Voi apreciati.
Bologa, baiat cuminte
Pleca ziua la razboi
Dar cand vazu spanzuratu'
Isi dori s-o ia 'napoi.
Cand mergea spre unitate
A trecut printr-o padure
Si de crengi atarnau oameni
Nu tu ghinde, nu tu mure.
Cand alege sa se lupte
Pt ungurii vecini
Isi distruge neuronii
Si-i supune la mult chin.
Ca sa-i treaca supararea
Ilona-i apare-n cale
Marta il asteapt-acasa
Sa aleaga ii e jale.
"Vorbele tale sunt gloante"
Karg i-a spus, amenintand
Varga l-a pandit cu ura
Sa il prinda dezertand.
Si cand noaptea-lbastra pica
Si se lasa cerul val
Bologa pleaca la vale
Si da de un caporal.
"Tu esti Bologa?"
"Da, Varga".
"Am venit sa te-arestez
De nu te impusc aicia
Dac-astepti sa ma-narmez".
Escortat de oameni simpli
Apostol e dus la ata
Si cand simte frigu-n oase
Parca mintea ii ingheata.
Iar cand scaunul ii cade
De sub ale lui picioare
Nu mai striga, nu se misca
Moare fara frica, moare.
Enjoy!
marfa poezia :D
RăspundețiȘtergere