Ironia unei straine!

Cand esti strain printre romani, ai tendinta sa crezi ca sunt foarte primitori.

Cand esti roman printre straini, ai impresia ca-ti sunt superiori.

Cand esti roman si te crezi strain, dar stai printre romani, nu te da superior pentru ca nu vor fi primitori.

O mica introducere, fara relevanta prea mare cu ce urmeaza.
Ca profesor, esti un mentor spiritual pentru elevi. Adica, asa ar trebui.
Ca diriginte, dupa cum am auzit cu urechile mele, esti "un parinte" pentru elevii de la clasa ta.

Si, totusi, astazi mi s-a confirmat ce credeam si eu. Ipocrizia chiar nu este taxata in codul bunelor maniere. Observ la o persoana care pretinde ca stie cartea pe de rost.

Si, totusi, cum sa fii facut derbedeu pe ocolite? Cum sa ti se spuna ca esti, practic, un caz pierdut? Cum sa fii calcat in picioare intr-un mod barbar de o persoana care se pretinde fina si delicata? Sau, care, pretinde intr-o saptamana ca "ne iubeste pe toti si ca ne-a fost ca o mama si noi ei ca niste copii" si in alta saptamana ca "a pierdut patru ani cu noi" (recte eu si clasa mea).

Si toate astea se practica in Belgia?

Rusine!