Imi vine greu sa cred...da' se-ntampla.
Sunt clasa a 12-a (Doispea', douasprezecea, XII-a pentru critici) si parca nu stiu nimic. Nu ma simt in stare sa dau un examen de care depinde toata viata mea. Vorba lu' bunica-mea: "Un an de sacrificiu pentru o viata". Adevarat...
Si totusi, am de invatat si de dat 6 ore de examen la 3 materii diferite. In patru ani, simt ca n-am acumulat nimic semnificativ. Stiu mai multe decat acum patru ani, corect, dar chiar nu simt ca astia patru ani au contribuit EXTREM DE MULT la educarea si formarea mea profesionala. Ca persoana: da, profesional: nu.
Si vine intrebarea: luam bacu'? Adica, pardon, iau bacu'?
Da. Dar cu cat? Si unde dau? Si ce fac la chimie? Si cum o sa invat singur? Si ce fac la oral? Si ce fac la mate? O sa recuperez tot pana atunci? O sa fiu macar de 8? Dar la romana? O sa stiu toate eseele(esee, eseuri <> succese, succesuri).
Si cu toate astea, stiu ca il iau. Toata lumea stie ca o sa il ia. Nu ma simt prost ca altii care au ramas repetenti sau care au picat bacu'. Se poate.
Toti simtim ca putem. Si poate ca, de asta, nu punem burta pe carte. Ca in toti astia patru ani, am lasat-o pe ultima suta de metri, am riscat, si ne-a iesit. Da' mai iese?
Mereu am invatat din toate, ne-am descurcat in toate si o sa trecem peste toate! Ca vorba aia: Romanul e bun la toate!
RăspundețiȘtergere