miercuri, 8 aprilie 2009

Shit happens, my prieten!

Inca o zi banala aparent incepe la ora 7 cand ma trezesc dupa o noapte de tuse fatidica. Din pacate, ma simt bine si sunt in stare sa ma duc la scoala.
Iau masa, ma pregatesc, bla bla bla, ajung la scoala, trec orele. Stiti voi, chestiile astea banale.

Pentru ca am iesit mai devreme, am decis sa ma duc alaturi de haiducii mei prieteni in vizita la un liceu bucurestean de renume, printre primele 5 din Capitala. Mergem acolo, ne separam in functie de interese, eu mergand cu 4 baieti si o fata spre o oarecare cafenea, urmand ca eu si unul din baieti sa ne continuam drumu' spre casa, din motive subiective.

Sala, pentru ca despre el este vorba, incepe pe la Piata Romana in statie la autobuz sa vorbeasca in engleza, cu accent american, iar eu ii raspund in romana. Ma taxeaza cu un "Why are you speaking romanian, I can't understand" si decid sa intru si eu in joc.

Ne suim in 368 si continuam teatrul ieftin, dar eficient, pentru ca la intrebarea mea "What is that?" aratand spre Ateneu, ni se raspunde amabil, dar cu un aer de "ce idioti sunteti ca nu stiti de Ateneu", ca aceea este o sala de concerte.

Dupa momentul de amuzament pe care il savurez alaturi de prietenul meu cu nume de mezel, la o statie se suie 3 barbati bine hraniti, cu chipuri arse de soarele torid si geci negre suprauzate. Ei scot la noi o legitimatie invelita in plastic si ne cer actele. Prezint tacut abonamentul si, spre surprinderea mea, amicul Sala nu il prezinta.

Dupa discutii in engleza, in care controloru' se pierdea, iar eu eram traducatorul, domnu' ne coboara din autobuz si ii cere amicului niste acte. Continuam jocul, domnu' ne prezinta legislatia cu privire la amenzi, ne zice ca a chemat jandarmeria pentru identificare, iar Sala, intr-un moment de apogeu, spune: "Dom'le, treaba e asa, cum fac sa platesc amenda si sa ajung mai repede acasa?"

Bineinteles ca domnu' controlor se supara pe teatrul nostru, noi ne scuzam ca avem un proiect la engleza, iar, pana la urma, Sala reuseste sa ajunga la un consens cu M.I.B.

In autobuz, in stare de soc, Sala imi spune, ca o consolare "Da' macar i-am dus de nas".

CONCLUZIA: Cu controlorii vorbesti aceeasi limba, ca ai belit-o!

Un comentariu:

  1. prietenul tau cu nume de salam e haios!=))

    nu am nimic cu politicienii dar nu mar deranja sa ii vad ca se ineaca in propriul lor rahat!

    RăspundețiȘtergere