vineri, 26 februarie 2010

Ironia unei straine!

Cand esti strain printre romani, ai tendinta sa crezi ca sunt foarte primitori.

Cand esti roman printre straini, ai impresia ca-ti sunt superiori.

Cand esti roman si te crezi strain, dar stai printre romani, nu te da superior pentru ca nu vor fi primitori.

O mica introducere, fara relevanta prea mare cu ce urmeaza.
Ca profesor, esti un mentor spiritual pentru elevi. Adica, asa ar trebui.
Ca diriginte, dupa cum am auzit cu urechile mele, esti "un parinte" pentru elevii de la clasa ta.

Si, totusi, astazi mi s-a confirmat ce credeam si eu. Ipocrizia chiar nu este taxata in codul bunelor maniere. Observ la o persoana care pretinde ca stie cartea pe de rost.

Si, totusi, cum sa fii facut derbedeu pe ocolite? Cum sa ti se spuna ca esti, practic, un caz pierdut? Cum sa fii calcat in picioare intr-un mod barbar de o persoana care se pretinde fina si delicata? Sau, care, pretinde intr-o saptamana ca "ne iubeste pe toti si ca ne-a fost ca o mama si noi ei ca niste copii" si in alta saptamana ca "a pierdut patru ani cu noi" (recte eu si clasa mea).

Si toate astea se practica in Belgia?

Rusine!

marți, 16 februarie 2010

Ce e ma cu tara asta ?

Eu nu pot sa inteleg...

La stiri: "A inceput bacu' ".

Colegii: "Cica am bacu' ".

Profesorii: "De luni aveti bacu' ".

Nu inteleg. Dupa fiecare "felicitari" pe care il auzeam, intrebam "pentru ce?". Nu pot sa inteleg. Adica toate clasele a 12-a si, ma rog, elevii claselor a 12-a au fost frecati la icre pentru ce? Pentru o diploma pe care, de voie, de nevoie, o luau chiar daca doar se prezentau si isi ziceau doar numele. Atat.

Adica, vestitu' oral la romana, proba eliminatorie anii trecuti si etc., a devenit o diploma pe care ai un calificativ cu privire la competentele tale lingvistice: mediu, avansat sau experimentat. Si la ce te ajuta? LA NIMIC!

Nu cred ca daca te duci la un interviu, ti se cere diploma asta. Nu cred ca la admitere ti se cere diploma asta. Nu vad nicio utilitate. Boc a lasat proba asta ca sa nu scoata prea mult din bacu' vechi.

Da', ce-i drept, macar n-am fost doua zile la scoala. Tot e ceva...

duminică, 14 februarie 2010

Ce s-o mai dregi?

Fiti sinceri: Cati dintre voi refuza o noapte alba daca li se ofera ocazia propice (nu tu scoala a doua zi, nu tu teme, probleme etc.) ? Eu cred ca niciunu'.

Tocmai de aia m-am adunat cu niste prieteni si am mers la maratonu' de filme de la Movieplex (18 lei-5 filme). Cu pauze intre ele, fara sa ai voie sa adormi.

Acum, urmeaza sa va zic cate ceva despre filme si ce mi-a placut/displacut la ele:

1. Sotii Morgan - un film dragut, de incalzire. O poveste interesanta, un deznodamant fericit, da' mai degraba genu' de film pe care il vezi la Acasa cand esti bolnav la pat.

2. Old Dogs - Sa va zic distributia: John Travolta + Robin Williams. De cand am vazut pozele cu ei doi la prezentarea filmului, am inceput sa rad. Mi-am dat seama ca merita. Si merita. Am facut crampe la burta de ras.

3. Sus, in aer - In afara de George Clooney, iarasi imi pare un film de duzina, exact ca primu'. Da' vorba unui angajat de acolo: "La 18 lei vrei si filme de calitate?".

4. Nine - Nicole Kidman, Fergie, Penelope Cruz, dar si unii actori carora nu le-am retinut numele ridica aceasta pelicula la rangul de arta magica. Merita vazut, de departe cel mai smecher/tare/palpitant/incitant film al intregului maraton (cred ca il mai iau o data pe calculator).

5. E tare complicat - O comedie simpla, cu doi mosi care au niste ganduri, apare si al treilea mos, apar si niste copii, si unu' mai mare care vede da' tace si...mai bine vedeti voi. Si asta merita.

Si, pana la urma? Pana la urma, pentru 18 lei chiar a meritat. Merita si mai mult. Filme dragute, n-am ce zice. Pacat doar ca a necesitat foarte multa concentrare sa nu adorm. Si ca n-am castigat la tombola...

joi, 11 februarie 2010

Lectii de viata si nu prea!

Ma doare gatu' de 2 zile intr-un hal in care deja ma gandesc ce vreau sa scrie in testament.

Lasand gluma la o parte, tre' sa va zic ca nici la ala nu m-am gandit...

Da' oricum, ca niste buni prieteni ce-mi sunteti, ma gandeam sa va impartasesc niste "lectii de viata" ca sa nu ajungeti ca mine. Ia fiti atenti:

1. Nu umbla toata iarna numa' in tricou pe sub geaca, oricat ti s-ar parea ca nu e frig. Ce Dumnezeu, o fi frigu' prost sa ii ia pe toti si pe tine nu?

2. Nu iesi cand e frig afara cu aia la fumat, tu fiind nefumator! Daca esti fumator, da-te pe Ashima.

3. Nu te pupa/ saruta (linge) etc. cu persoane bolnave. Cine stie pe unde le-a umblat limba?

4. Nu te gandi ca daca n-ai mai racit de 6-7 luni, nu iti vine randu'. Cu cat trecea mai mult timp fara sa racesc, cu atat ma imbracam mai subtire.

5. Nu te duce intr-un loc in care e mai mult fum ca intr-un club decat daca depinde viata ta de ea. Totusi, pe langa ca ti se imput hainele si mirosi ca ultimu' bodegar, iti rupe si gatu' in doua.

Acuma na, faceti ce vreti. Eu asa am facut. Si incep deja sa ma satur de ceai cu lamaie...

marți, 9 februarie 2010

O lectie de vointa...

Automat cand citesti de vointa, te gandesti la un viciu...

Adica, desi, teoretic, "vointa"="ambitie", lumea il foloseste cand vine vorba de ceva negativ, care trebuie surclasat.

Cica acu' vreo 6 ani, tigarile erau in jur de 4 lei pachetu'. Nu era panica. Isi permitea oricine, peste tot se fuma, mureai si de fumat pasiv si asa mai departe.

Cica acu', dupa vreo 6 ani, tigarile sunt cam 10 lei pachetu'. Asta e pragu' pentru 90 la suta din toti fumatorii pe care ii cunosc ("cand se face 100 de mii, ma las" spusera ei).

Si au incercat: cu seminte (mama), cu mere(tata), cu wow(frati-miu), cu jocuri de noroc(Fruntelata) si cu multe multe altele.

SI VOINTA, Bate-o vina, n-a rezolvat nimic. Au dat de Ashima...

luni, 8 februarie 2010

Trece timpu....

Imi vine greu sa cred...da' se-ntampla.

Sunt clasa a 12-a (Doispea', douasprezecea, XII-a pentru critici) si parca nu stiu nimic. Nu ma simt in stare sa dau un examen de care depinde toata viata mea. Vorba lu' bunica-mea: "Un an de sacrificiu pentru o viata". Adevarat...

Si totusi, am de invatat si de dat 6 ore de examen la 3 materii diferite. In patru ani, simt ca n-am acumulat nimic semnificativ. Stiu mai multe decat acum patru ani, corect, dar chiar nu simt ca astia patru ani au contribuit EXTREM DE MULT la educarea si formarea mea profesionala. Ca persoana: da, profesional: nu.

Si vine intrebarea: luam bacu'? Adica, pardon, iau bacu'?

Da. Dar cu cat? Si unde dau? Si ce fac la chimie? Si cum o sa invat singur? Si ce fac la oral? Si ce fac la mate? O sa recuperez tot pana atunci? O sa fiu macar de 8? Dar la romana? O sa stiu toate eseele(esee, eseuri <> succese, succesuri).

Si cu toate astea, stiu ca il iau. Toata lumea stie ca o sa il ia. Nu ma simt prost ca altii care au ramas repetenti sau care au picat bacu'. Se poate.

Toti simtim ca putem. Si poate ca, de asta, nu punem burta pe carte. Ca in toti astia patru ani, am lasat-o pe ultima suta de metri, am riscat, si ne-a iesit. Da' mai iese?

miercuri, 3 februarie 2010

Cum se facea?

Parca am si uitat...

Mi s-a tot zis ca de ce nu mai scriu aici, ca de ce l-am lasat in paragina si alte alea. Sincer, nu mi se parea ceva care sa merite sa-mi ocupe timpu', pe langa faptu' ca aveam si altele pe cap. Da' daca fac si alte chestii inutile, de ce n-as continua si cu blogu'?

Acum 2 saptamani, blogu' a facut un an. Parca nu mai am inspiratie sa mai scriu, da' sigur o sa o gasesc pe ici pe colo. N-o lasam noi balta chiar asa.

Si acum la munca. A inceput un an greu, de sacrificiu, da' parca imi mai iau si eu gandu' cand postez aici.

Bine ati revenit!